Da, da, chiar plecam… E una dintre acele schimbari pe care nu le credeai posibile pana in momentul in care se intampla, apoi nu-ti mai poti imagina viata fara ele. Nici nu mai stiu acum exact cum am ajuns la ideea plecarii, totul a pornit de la vacanta de iarna (vacanta pentru mine si Vladut, zile lucratoare pentru taica-su) in Apuseni, cand ne-am dat seama ca viata acolo e mai frumoasa si mai linistita. 

Stiu, mi s-au dat toate zecile de argumente posibile impotrva plecarii. Ca Vladut are nevoie de gradinita buna (de parca urmatorul pas dupa grupa mica ar fi Harvardul, direct), ca trebuie sa mearga la limbi straine si alte activitati (nu, nu trebuie), ca am nevoie de doctori buni (slava Domnului, e un copil sanatos, nu am nevoie de profesori doctori sa vada un puroi pe amigdale, sa ne rugam sa nu se intample ceva mai rau), ca e frig (da, este, la vara poate fi un avantaj), ca e pustiu (thank God for that!), ca n-am magazine (ba am, surprinzator, traiesc oameni si acolo, manaca si ei, se spala, ma rog, fac tot ce facem si noi). Eu tot simt ca e o idee buna. Deci… tineti-ne pumnii, sa ne fie usor. Mai avem vreo 10 zile si plecam. Pe bune!

Daca vreti sa aflati mai multe despre plecare si adaptarea noastra la alta viata, le veti gasi aici, pentru ca e in sine o poveste diferita, care-si merita propriul ei spatiu virtual.